CE ESTE BOALA PARODONTALA SI DE CE APARE EA?
Boala parodontală, cunoscută sub denumirea populară de „paradontoză”, reprezintă inflamația cronică a țesuturilor care susțin dinții în os. Este o afecțiune periculoasă, întrucât dacă semnele ei sunt ignorate, se poate ajunge la pierderea dinților. Principiala ei cauză o reprezintă activitatea agresivă a bacteriilor conținute în placa și tartrul ce acoperă suprafețele dentare. Sunt incriminați și factorul genetic, stresul, iar fumatul este cel mai de temut factor favorizant și agravant.
Când ar trebui să ne ingrijorăm?
- Sângerarea este primul semn al unei nereguli la nivelul gingiilor. Apare frecvent la periaj, masticație, sau în cazurile mai grave, chiar spontan. Din pacate, de cele mai multe ori este ignorat, permințând astfel avansarea bolii parodontale. Nu ignorați nici gingiile de un roșu aprins sau violaceu.
- Dacă observați retragerea gingiilor, cu „dezvelirea” dinților sau „alungirea” acestora, nu întârziați să vă prezentați la medicul specialist PARODONTOLOG!
- Daca simtiti un miros neplacut la nivelul cavitatii bucale, pe care nu il putem indeparta prin spalarea dintilor sau clatirii frecvente cu apa de gura, acesta este un alt motiv pentru a consulta medicul specialist. Halena fetida provine de la continutul pungilor parodontale. Odata indepartat acesta, va disparea si mirosul neplacut.
- Un alt semnal de alarma este reprezentat de mobilitatea dintilor. Daca se ajunge pana aici inseamna ca suportul osos s-a diminuat cantitativ si afectiunea parodontala de care suferiti a avansat.
- Nu ignorati nici migrarea dintilor frontali deoarece si acest aspect poate ascunde parodontopatia.
Ce tratamente există?
Pacientul trebuie sa înțeleagă importanța unei igiene impecabile. Medicul parodontolog poate ajuta la stoparea evoluției bolii parodontale, dar numai cu cooperarea riguroasă a pacientului. Orice tratament începe cu igienizarea cavității bucale (detartraj, periaj și airflow). Ulterior, cu instrumente caracteristice, se face un grafic al adâncimii defectelor osoase (gingia se dezlipește de pe dinte permițând pătrunderea bacteriilor către os și formarea pungilor parodontale, pline cu microorganisme și țesut infectat), și in funcție de rezultatele obținute, se decide urmatorul pas:
- Detartraj și chiuretaj subgingival în câmp închis – folosind instrumentar caracteristic, se îndepărtează tartrul de sub gingie și se lustruiește rădăcina dintelui, fără a inciza gingia.
- Chiuretaj în câmp deschis, însoțit sau nu de adiție osoasă și reconstrucția crestei alveolare acolo unde distrugerile sunt marcate, acestea fiind intervenții chirurgicale.
Rezultatele obtinute trebuie pastrate prin controale periodice si reevaluari ale starii de sanatate a parodontiului.
RETRACTIA GINGIVALA
Retracția gingivală reprezintă expunerea rădăcinilor dentare prin migrarea marginii gingiei către apexul dintelui (partea terminală a rădăcinii). Se întâmplă mai ales după vârsta de 40 de ani, și poate fi un fenomen izolat, localizat, sau poate afecta întreaga dantură, având o cauză generală. Cauzele apariției acestei afecțiuni sunt multiple:
- Boala parodontală, cel mai des incriminată, determină retracția generalizată a gingiilor, prin scăderea suportului osos care susține gingia; anvergura retracției este în legatură directă cu gravitatea afecțiunii parodontale;
- Acumularea tartrului și plăcii bacteriene induce activarea mecanismului de apărare al gingiei – retragerea, inflamarea și sângerarea acesteia;
- Traumatisme auto – induse: periaj intempestiv, folosirea incorectă a scobitorilor sau a aței dentare; de asemenea, agresiunea repetată a gingiei cu un obiect dur – capătul unui creion sau piercing-urile;
- Forțe ocluzale transmise inegal și necontrolat;
- Modificări de poziție ale dinților, ce ar presupune o lamelă osoasă fină sau mai scurtă, care nu susține gingia;
- Un biotip parodontal fin, transmis genetic, ce presupune o fragilitate și finețe gingivală și osoasă;
- Tratamente stomatologice incorect realizate: lucrări protetice, obturații neadaptate sau croșete dentare în cazul protezelor parțiale – acestea invadează spațiul gingiei și induc retragerea acesteia.
De cele mai multe ori pacienții ajung la medicul specialist parodontolog din cauza nemulțumirii estetice cauzată de aceste retracții gingivale: dinții par mai alungiți, cu spații între ei (din cauza retragerii papilelor interdentare), este vizibilă diferența de culoare dintre smalț și cement, acesta din urmă fiind gălbui. De asemenea, pot apărea cavități sau carii pe partea radiculară. Sau pacientul poate acuza dureri la contactul zonei respective cu băuturi sau alimente reci, dulci, acre sau condimentate.
Tratamentul retracțiilor gingivale variază în funcție de cauza acestora. O igiena bucală impecabilă este primul pas spre vindecare: aceasta este realizată mai întâi de medic (prin detartraj, periaj profesional) și pastrată de pacient. El trebuie să își însușească tehnica corectă a periajului, a folosirii aței dentare sau a altor mijloace auxiliare de igienizare, astfel incât sa nu iși auto-inducă leziuni sau să și le agraveze pe cele prezente.
Se indepărtează factorul care a determinat retracția gingivală – piercing-uri, se corectează obiceiurile vicioase. De asemenea, se adaptează sau se înlocuiesc tratamentele stomatologice incorecte; se ajustează forțele ocluzale transmise aberant, protejând dinții și oasele maxilare.
In cazul hipersensibilității dentinare, există agenți desensibilizanți care împiedică transmiterea stimulilor către nerv și astfel indepărtează durerea. Pentru rădăcinile expuse sau afectate de carii sau lipsa de substanță dentară, există proceduri chirurgicale minim invazive, în care suprafața afectată se acoperă cu grefe de țesut gingival, refăcând estetică impecabil și îndepărtând alte senzații neplăcute.
